Gelozia este o emoție neplăcută care apare atunci când cineva percepe că un aspect important al relației, sau relația în sine este amenințată de altcineva (un rival). Termenul de gelozie se aplică și sentimentelor care apar în alte tipuri de relații interpersonale, cum ar fi atunci când copiii prezintă suferință față de părinții care dau atenție unui nou frate sau când o persoană se simte supărată din cauza faptului că este exclusă de prietenii care socializează împreună. Astfel, gelozia necesită implicarea a trei indivizi (sinele, partenerul și rivalul), care este uneori denumit triunghi amoros.
Funcția propusă a geloziei este de a motiva comportamente care să restabilească relația dintre sine și partener și să rupă legătura amenințătoare dintre partener și rival.
O posibilitate este ca gelozia să fi evoluat inițial ca răspuns la concurența fraților care sunt rivali pentru timpul, atenția, resursele unui părinte și a fost ulterior folosită în scopul menținerii prieteniilor și relațiilor romantice împreună.
Deși puțini s-ar îndoi că gelozia implică sentimente negative, nu există un consens unanim cu privire la natura exactă a suferinței. Sentimentele pe care le numim gelozie pot fi un amestec de alte sentimente mai elementare, în special de furie, frică și tristețe. Este foarte posibil ca un individ să experimenteze simultan toate aceste emoții în timpul unui episod al geloziei. O altă posibilitate este, mai degrabă decât să experimenteze mai multe emoții diferite simultan, o persoană experimentează o serie de emoții diferite pe parcursul unui singur episod de gelozie. De exemplu, gândul la pierderea relației poate provoca tristețe, în timp ce gândul referitor la trădarea partenerului poate provoca furie. O posibilitate finală este ca gelozia să fie propria sa stare emoțională distinctă care provoacă sentimente și comportamente care sunt diferite de alte emoții, cum ar fi frica și furia.
Gelozia poate avea consecințe personale și sociale puternice. Deși uneori poate duce la rezultate pozitive prin redirecționarea atenției persoanei dragi către sine și restabilirea legăturilor, poate avea și costuri negative grave. De exemplu, gelozia este frecvent implicată ca un factor al abuzului conjugal.
Primele semne de gelozie par să apară devreme în viață. Unele cercetări sugerează că un părinte care pur și simplu direcționează atenția către un alt copil este, în sine, suficient pentru a provoca gelozie la sugarii de până la 6 luni.
Acești sugari au prezentat o emoție mai negativă atunci când mamele lor au interacționat cu o păpușă asemănătoare vieții, comparativ cu atunci când mamele lor s-au comportat în același mod față de o jucărie nonsocială (de exemplu, o carte). Acest lucru sugerează că nu sunt necesare cunoștințe complexe pentru a provoca cel puțin o formă primitivă de gelozie la sugari. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea, factorii sociali și cognitivi devin tot mai importanți. Chiar și până la vârsta preșcolară, specificul unui triunghi social influențează dacă apare gelozia. De exemplu, copiii de 4 ani au demonstrat mai multă gelozie atunci când mamele lor au interacționat cu un coleg de vârstă similară decât atunci când au interacționat cu un sugar, în timp ce gelozia copiilor mai mici nu a fost afectată de vârsta rivalului.
Astfel, una dintre schimbările care au loc odată cu dezvoltarea este că evaluarea unei persoane, a naturii exacte, a semnificației persoanei iubite și a interacțiunilor rivale devin din ce în ce mai importante în ceea ce privește gelozia.
