Încă de copil, omul învață să ceară și în cele mai multe cazuri i se și satisface dorința. De câte ori nu auzim prin magazine tropăitul copilului în fața nu știu cărui stand cu jucării, iar părintele, stingherit de privirile pline de judecată ale celor din jur, îi va satisface cerința. În caz contrar, copilul se închide în el și pentru mult timp nu va mai vorbi cu părintele său. Comportamentul acesta îl va repeta și mai târziu în anii adolescenței sau ai maturității biologice, în relațiile sale de iubire. Omul crescut sub acest comportament egoist, nu va fi decât un copil mare. El va cere întotdeauna sa fie iubit, rămânând concentrat pe egoul său limitat și neînțelegând un adevăr fundamental, acela ca iubirea nu se satisface, ci se dăruiește.
Adevărul acesta are o trăsătură care îl face să fie viu și anume necondiționarea sa. Iubirea neconditionată este temelia pe care se poate întemeia o relație. Lipsindu-i unul din aceste elemente, iubirea dăruită și iubirea neconditionată, relația dintre doi indivizi se rupe, se răcește sau devine rutina. Cel care a jucat fals în fața vieții, asa cum juca copilul din el în fața standului cu jucării, va ceda. El va rămâne în continuare cu dorința nesatisfăcută și va căuta alte metode să și-o împlinească, însă fără rezultat.
Mintea sa se va îndrepta spre nevroza sau depresie, fiindcă sufletul său este neîmplinit, așteptând mereu să fie adulat, negăsind calea spre iesire, rămâne în obsesia neimplinirii. La fel de adevărat este și faptul că și în situația celuilalt, care dăruiește iubirea în mod necondiționat, s-ar putea să nu culeagă decât dezamăgire și suferință în raportul cu cel pe care îl iubeste, însă el va avea o șansă de ieșire prin înțelepciune și va constata că tot ce este legat de om este limitat, fapt ce îl va ajuta să-și ducă conceptul despre viață la un alt nivel de înțelegere. Viata pentru el va avea sens, pentru că va cuprinde omul sub aspectele sale, nu omul sub nevoile sale.
Așadar, nu așteptați mereu sa fiți iubiți, fiindcă s-ar putea să vă satisfaceti o nevoie egoistă a vieții, ci incercati să dăruiți iubire pentru a înțelege sensul ei.
Cu alte cuvinte, așteptând mereu să fiți iubiți vă veți îmbolnăvi, fiindcă egoul nu va fi satisfăcut în totalitate. Iubirea dăruită și necondiționată vindecă, așteptarea ei îmbolnavește.
