De ce este atât de greu să creezi relații sănătoase după ce ai crescut într-un climat haotic emoțional?
Dacă am trăit în copilărie într-un mediu haotic din punct de vedere emoțional, ne vom confrunta mai târziu cu dificultăți în stabilirea relațiilor sănătoase cu adulții. Când dezordinea reprezintă un factor normal, ne vom obișnui să trăim cu dezechilibrul emoțional.
Problema este că, în calitate de copii, avem nevoie de apartenență, de a ne simți siguri pe ceva; a aparține înseamnă a supraviețui, dar în același timp înseamnă să ai identitate.De aceea, copiii în majoritatea cazurilor nu-și exprimă experiența dramatică de familie pentru a nu risca iubirea semenilor lor, apartenența la ceva, supraviețuirea lor, sau lipsa de identitate. Într-o familie cu un climat haotic emoțional, adulții nu sunt deschiși sau interesați de experiența copilului/copiilor lor; în aceste familii nu există nicio persoană sigură la care copilul să se adreseze și, cu atât mai puțin, nu există șansa ca cineva să își asume responsabilitatea și să schimbe ceea ce se întâmplă rău.
Când copilul crește într-un mediu emoțional instabil și de neîncredere, dezvoltă anumite strategii de apărare pentru a se menține în siguranță și a se menține intact. Simplu, învață să se obișnuiască cu o mulțime de lucruri care nu sunt bune. Devene expert în îngroparea anxietății, fricii, furiei și disperării; se comportă ca și cum nu se întâmplă nimic, oricât de rău se simte. Și în cele din urmă aceasta devine normalitatea sa.
Strategiile sale de supraviețuire reușesc să ne mențină în siguranță în perioada copilăriei. În relația cu adulții, însă, aceste strategii încetează să funcționeze și individul ajunge să se simtă neputincios, anxios și nevrotic, deoarece sentimentele pe care le-am ascuns prin strategii de copii sunt încă acolo.
Poate că de multe ori copilul voia să spună cu voce tare necazul său unui părinte, dar nu l-a spus pentru că ar fi creat furie și nu ar fi realizat nimic în termenii schimbării lumii sale. În mod similar, ca adult în relații, se va gândi neîncetat la ceea ce-i face cealaltă persoană; va face prea mult caz pe nemulțumirile sale, dar în tăcere, în interiorul sufletului său, și îl va frământa ce va spune și cum o va spune vetter. Dar, din nou, va rămân tăcut. Se va gândi obsesiv la ce-ar putea spune/face și la situația sa, dar nu va ști cum să ia măsuri pentru a face schimbarea: îi va fi frică de consecințe sau de propria sa furie. Drept urmare, va rămâne blocat în anxietate, simțindu-si neputința în schimbarea relațiilor sale, astfel că va încerca să păstreze pacea cu orice preț, însă din păcate cu prețul sănătății sale mintale.
Cu toate aceste, chiar dacă un copil a crescut într-un climat haotic emoțional nu înseamnă că va fi condamnat să trăiască cu el pentru totdeauna. El va putea schimba cu atenți și cu ajutor emoțional ceva. Va putea schimba reacția la un comportament care nu este acceptabil și, în acest fel, va putea schimba situația în sine. Sau va putea părăsi o stare care nu funcționează pentru el. Odată ce va deveni conștient de propriul comportament, va avea de ales. Va putea să învețe să-și caute calea în întuneric și să-și creeze propriul drum, căutând o soluție rațională la orice problemă prin schimbare mentală și de comportament la provocările mediului.
