„Nu știu niciodată ce se întâmplă la școală, copiii mei nu spun niciodată nimic mai mult decât„ bine ”sau„ ok ”.
Faceți eforturi și sunteți întâmpinați cu tăcere.
De ce modul în care vorbești cu copilul tău contează?
Părinții întodeauna se gândesc foarte mult la modul în care le vorbesc copiii și la modul în care aceștia se comportă. Îi corectează atunci când au nevoie de disciplină și se asigură că folosesc bunele maniere, îndepărtându-i de comportamentul nepoliticos. Dar este posibil să nu fie întotdeauna atenți la ceea ce comunică, și mai ales la modul în care o fac.
Este adesea dificil pentru noi să ne vedem propriile acțiuni în mod obiectiv. În timp ce vă gândiți la modul în care ați descrie felul în care interacționați zilnic cu copilul, imaginați-vă înregistrându-vă interacțiunile și redând imaginile și sunetul.
Vocea ta ar părea răbdătoare și iubitoare?
Ai părea interesat de ceea ce spunea copilul tău? Sau te-ai vedea că îi comunici (stând pe telefon), trimițând mesaje prietenilor, în loc să-i dai atenție completă? Cu alte cuvinte, dacă te-ai înregistra și l-ai reda, ce ai crede despre tine? Gândește-te la ce poți face pentru a schimba modul în care comunicați. Este vocea ta autoritară, nerăbdătoare sau furioasă când îi vorbești copilului tău despre ceva ce a greșit?
5 MOTIVE pentru care copiii nu vorbesc cu părinții
1.Le rezolvi problemele: părinții presupun adesea că copiii lor doresc sfaturi sau soluții la problemele lor. În loc să asculte copilul și să le audă punctul de vedere, vin cu propriile opinii și gânduri. Întrebați: „vrei să te ajut să rezolvi această problemă?” Încurajați brainstorming-ul și rezolvarea problemelor. Lasă-l pe copilul tău să-și încerce propriile idei, chiar dacă s-ar putea să nu reprezinte soluția perfectă.
2. Vorbești prea mult: dacă copilul tău este introvertit, este posibil să aibă nevoie de timp pentru a fi liniștit, pentru a fi singur sau pentru a procesa ceea ce îi ceri. Dacă copilul este extrovertit, este posibil să aibă nevoie de mai mult timp pentru a vorbi. Puneți întrebări deschise, apoi așteptați răspunsul acestora. Ascultă fără a întrerupe.
3. Ești critic: copilul tău s-ar putea să nu-ți vorbească pentru că se teme de răspunsul tău. El poate simți că îi vei critica deciziile, vei spune ceva negativ. Fii atent la răspunsul tău, rămâi neutru! Pune întrebări pentru a obține mai multe detalii în loc să sari la concluzii. Verifică cum se simte copilul sau ce părere are „Cum te-a făcut să te simți?” sau „Ce părere ai despre acea decizie?”
4. Ești distras: copilul tău ar putea fi gata să vorbească, dar nu alegi momentul potrivit pentru că ești ocupat. Acesta s-ar putea sătura să concureze cu atenția asupra telefonului sau computerului. Monitorizează-ți nivelul de distragere a atenției pe tot parcursul zilei, ce trebuie să se schimbe? Dacă ești cu adevărat ocupat, reprogramați: „Vreau să îți acord toată atenția, voi trimite acest e-mail, apoi mă voi putea concentra cu adevărat”.
5. Îi presezi să vorbească: atunci când părinții sunt îngrijorați pentru copiii lor, deseori se străduiesc să afle ce nu este în regulă. Este frustrant să punem întrebări fără a primi un răspuns și este greu atunci când copiii nu știu cu ce se confruntă. Găsește alternative la întrebarea „de ce”; Păstreaza comunicarea deschisă, „Sunt aici oricând te simți pregătit să vorbim”; Folosește un jurnal sau o activitate pentru a-i ajuta să-și exprime gândurile sau sentimentele.
Uneori, familiile se blochează în modele negative de comunicare. Schimbând modul în care vorbești cu copiii tăi, schimbi tiparul. Este posibil să trebuiască să încerci câteva lucruri înainte de a-l găsi pe cel care funcționează cel mai bine pentru copilul tău. Dar, cu timpul, va observa efortul tău și (poate tot în timp) începe să se deschidă.
